Fiul meu, tu niciodată
Nu dori ce nu-i al tău!
Lăcomia-i rău famată,
Pe obrazul tău, o pată.
Nu trăi din furătură
Și să ai frână la gură.

Că, de nu te vede nimeni,
Sus în cer e Dumnezeu,
Ce de orice om Se-ndură
Ce-i cinstit și nici nu fură,
Care sincer se smerește,
Plânge și se pocăiește.

N-asculta de lăcomie,
Când în inimă te-mpunge,
Îți dă ghes și te silește.
Că și multul se sfârșește
Când puținul nu ajunge
Și la urmă omul plânge.

Cel ce de puțin cârtește
Este un nemulțumit.
Nici de mult, nu mulțumește.
Ca un răzvrătit vorbește,
Chiar și când are venit
Se plânge necontenit.

Bine-i să nu faci risipă,
Însă nici să fii hapsân.
Banu-i bun să-l ai ca slugă
Cu răbdare îndelungă
Și-nțelepciunea unui bătrân,
Dar e rău să-l ai stăpân.
Amin.
(Marți, 5 ianuarie 2021)