IN BETLEEMUL DIN IUDEEA


Isuse, pune-n mine har, să spun de întrupare,
Cum mulţi ani înainte, avu loc o lucrare
Fără precedent!

Un Prunc sosi la noi, din spaţiile astrale
Prin Calea Lactee, la omul din vale.
S-aducă salvare.

El Stea luminoasă, reflectată din rai
Venise în smerenie, pe al Terrei plai,
Era Cuvântul!

Cuvântul din Cer, sosit în vremi îndepărtate,
Venise pentru om să-l scape de la moarte.
Se-ntrupase!

Fiul lăsase Slava Lui sus, la Tatăl ceresc,
Venise ca să mântuiască neamul omenesc.
Mesia!

Trecuse multe Galaxii s-ajungă-n astă sferă,
Să-mpartă lumii harul Lui, nu o himeră.
Mântuirea!

O naştere din fecioară, fu tulburătoare,
Pentru naţiile lumii, ce dorm nepăsătoare.
Izbăvirea!

O stea a fost ghid, magilor din Răsărit,
Orionul despre un împărat le-a vorbit.
Spre Betleem au pornit!

Steaua le-a indicat grajdul, un staul de oi
Căci Mesia venise de sus, păstor pentru noi.
Miel pentru jertfă!

La omul simplu ajunse vestea întrupării,
Îngerii din cer vestiră de Mesia, păstorii.
Vestea Buna!

La Templu Simeon, plin de bucurie
Îl luă în braţe pe cel ce trebuia să fie.
Mântuirea!

Spre ieslea cea săracă, simbolul smereniei,
Să mergem ca şi magii, în harul memoriei,
Cu darurile noastre.

O sfântă bucurie, cu un imn de veselie.
Să-i ducem Lui Isus aur, smirnă şi tămâie
Cu vrednicie.

Aurul tăcerii şi smirna plăcut mirosiroare,
Tămâia arsă pe altarul rugăciunii stăruitoare.
Smerenia!

Aurul ascultării şi smirna neprihănirii,
Tămâia arsă p-altarul milei ş-al dăruirii,
Iubirea!

Aurul ce străluceşte puternic în bunătate,
Smirna adevărului, a vieții libertate.
Dezrobirea.

Tămâia ce-a ars din temelie lăstarii firii
Şi-apus în noi firea dumnezeirii.
Dragostea!
Amin!