ÎMPĂRATUL MEU

Sufletul meu gol, l-ai chemat la Tine
Din păcat ai vrut să mă salvezi pe mine.
Adevărul vieții mele, era zadarnică speranţă,
Era în întunerec, locuia în ea numai gheaţă.

Mi-ai topit gheaţa cu al iubirii Tale foc,
În bunătatea Ta m-ai scos din al iadului loc.
Văd îndurarea Ta în frumuseţea iubirii,
Nădăjduiesc să fiu gata în clipa răpirii.

Din adevărul veşnic mi-ai dat mântuirea,
M-ai numit copilul Tău, mi-ai dat sfinţirea.
Cartea Sfântă, vorbeşte de revenirea Ta, Isus.
Spre cetatea sfântă cu credinţă mă porţi în sus.

Pe genunchi pot munţii mişca, dacă vreau,
În fiecare zi din apa vieţii cu sete beau.
Tată Sfânt azi pot să Te rog, cu bucurie
Mântuirea mi-e nădejde, născută din iubire.