De ce privești la om copile
Când Eu sunt Cel ce te-am creat,
De ce privești la-ngrijorare,
Când Eu mereu te-am ajutat.

De ce îți porți tu gându-n vale,
Când Eu te-am ridicat de jos,
De ce ți-e mersul mai agale,
Când sunt cu tine Eu... Hristos

De ce te temi când teama nu e,
Din mâna care te-a salvat,
De ce te-ascunzi de-a Mea privire,
Când te-am găsit și te-am iertat.

De ce tu uiți de unde-odată,
Te-am smuls și viață-n tine-am pus,
De ce apleci a ta privire,
Când Eu sunt fiule-n cer... sus.

Rămâi sub arșița de soare,
Ca să lucrezi aș vrea mereu,
Pentru-al Meu nume chear de este,
Ogorul de lucrat prea greu.

Rămâi sub ploaia care cade,
Din norii strânși deasupra Ta,
Și de a Mea făgăduință,
Tu niciodată nu uita.

Cum pasărea își are cuibul,
Cum floarea-și are hrana ei,
Așa mă îngrijesc în toate,
Copile drag și de ai tăi.

Eu nu te las... și niciodată,
Nu voi uita ființa ta,
Eu te-am ales să-mi fii unealtă,
Care lucrează-n via Mea.

Îți stiu acea amărăciune,
Care o duci atât de greu,
Îți stiu povara ta copile,
Dar vreau să știi... sub ea sunt Eu.

Și n-am să las să te coboare,
Într-un adânc întunecat
Eu te-am ales pentru vecie,
Pe tine te-am răscumpărat.

Cobor să-ți dau acum putere,
Să întăresc ființa ta,
Să-ți mângâi inima copile,
Ce e mereu pe mâna Mea.

Tu doar rămâi întotdeauna,
Așa cum ție ți-am cerut
Și vei vedea în scurtă vreme,
Eu voi lucra cum mi-ai cerut
Amin