Ce-aș face fără Tine, când rău-n a mea cale, s-ar ridica s-aducă doar lacrimi și dureri,
Aș fi o frunză arsă, de razele de soare, aș fi fără privirea, ce-o am azi înspre zări.

Ce-aș fi fără iubirea ce zi de zi răsare, ce-aduce doar speranță mereu în viață mea,
Aș fi-mbracat în haina, ce ura doar o are, căci fără de iubire, iubire n-aș avea.

Ce-aș fi fără de soare, ce calea-mi luminează, mereu ce mă-ncălzește oriunde eu aș fi,
Aș fi în bezna nopții, cea goală de lumină, prin ea pe drumul vieții mereu aș rătăci.

O Doamne fără Tine, aș fi fără de viață, aș fi fără putere, aș fi un praf în vânt,
Dar Tu mi-ai dat din Tine, tot ce-i mai bun căci iată, am numai biruință, luptând pe-acest pământ.

Am numai izbăvire, căci inima mi-e plină, doar de fiorul care, e harul Tău ceresc,
Prin el și-a Ta-ndurare, pe marea vieții mele, spre un liman întruna, Isuse lin plutesc.
Amin