Fiind copii ai Tatălui din cer
Ne copleşeşte dragostea-I divină
Şi poţi oricând, cum şi eu pot să-i cer,
Din marile-I comori vreun giuvaer
Aflat printre podoabe de lumină.

El are necuprinse bogăţii
Şi pentru noi, copiii Lui, sunt toate,
Dar ne-alintăm, cerând doar jucării,
Iar darurile mari din veşnicii
Rămân pe mai departe ambalate.

Lăsăm în cer comorile de preţ
Continuând să cerem acadele
Şi-n loc de-armura celui îndrăzneţ
Cerem păpuşă, minge, trenuleţ
Şi stăm în praf, nu-n pulbere de stele.

În cer sunt pentru noi aripi de zbor,
Elan şi râvnă şi înţelepciune
Şi tunet pentru glas, şi-alin, şi dor,
Şi fapte în veşmânt strălucitor
Şi dragoste, şi duh de rugăciune.

Sunt multe în cerescul galantar
Căci pentru noi le-a pus acolo Tatăl
De dincolo de-al timpului hotar
Şi-aşteaptă răbdător să cerem doar,
Iar El să ni-l ofere-ndată: Iată-l.

Să cerem din tezaurul imens
Al Tatălui ceresc daruri divine
Şi astfel vom da vieţii un nou sens
Trăind nu doar frumos, ci şi intens,
Ca-nvingători ai răului prin bine.

Suntem copii ai Tatălui ceresc
Care în nesfârşita-I bunătate
Dă daruri sfinte celor ce-şi doresc.
Să îndrăznim cu cei ce îndrăznesc
Şi vom avea din plin daruri bogate.

Amin
Vulcan, oct. 2009