Aud vocea Ta Isuse,
Peste tot răsună ea,
Și în toate-a Ta prezență,
Simt... dar și iubirea Ta,
Nu mă tem de ura care,
Vrea pe urma ei să fiu,
Eu privesc doar spre iubire,
Chiar de-i drumul un pustiu.

Aud pasul Tău ce vine,
Doar grăbit în fața mea,
Să îmi netezească calea,
Milă și-ndurarea Ta,
Eu aud și-a Ta privire,
Ce mă face neclintit,
Căci de-a Ta privire Doamne,
Zi de zi sunt eu păzit.

Eu aud a Ta tăcere,
Nu-i un glas luat de vânt,
Căci tăcerea ce se-aude,
Mă-ntăreste pe pământ,
Când sunt nopțile doar goale,
Eu în ele te găsesc,
Căci privirea mi-e-ndreptate,
După stele... și privesc.

Aud chiar și răsăritul,
Munții ce poate muta,
Umbra lor ea va dispare,
Căci Tu luminezi în ea,
Nu mă lași fără speranță,
Cred în Tine eu mereu,
Tu ești marea mea iubire,
Desfătare Domnul meu.

În apus când iar răsună,
Glasul Tău... eu îl aud,
Căci în fața Ta Isuse,
Nu sunt mut... nu pot fi surd,
Tu faci stelele să urce,
Stropi de ploaie Tu aduci,
Pe acei căzuți în vale,
Pe o culme doar Tu-i urci.

Tu desparți și apa mării,
Uzi pustiul secetos,
Aud susurul cum vine,
Sunt prin Tine glorios,
Ești în toate-ntotdeauna,
Eu aud prezența Ta,
Singur nu-s, ea nu mă lasă,
O aud... iubirea mea.
Amin