Iată Regele meu,
Biblia spune că El este Regele Evreilor,
Este Regele lui Israel,
Regele neprihănirii,
Regele veacurilor,
Regele cerurilor,
Revele slavei,
El este Regele regilor,
Și Domnul domnilor,
Iată Regele meu.

David scrie că cerurile vestesc slava lui Dumnezeu,
Și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui,
Nu se găsește instrument de masură,
A dragoste-I Sale nemăsurabile,
Nici vreun telescop care să poată apropia spre vedere,
Țărmul bunătății Sale nețărmurite.
Nici un stăvilar nu poate oprii revărsarea,
Nestăvilitului Său har.

E tare-n veci,
E adevăr întreg,
E veșnic credincios,
E nesfârșit în har,
E necuprins de puternic,
E nepărtinitor în milă...
Iată Regele meu.

E fiul lui Dumnezeu.
E mântuitorul păcătoșilor,
E axul civilizației,
Și-a împărțit istoria-n două.
Ființează-n Sine cum nimeni nu poate ființa,
E nobil, fără seamăn, fără egal,
E nemaivăzut, e suprem, e 'nainte de toți.

E cea mai aleasă idee din toată literatura,
E cel mai de seamă nume în toată filozofia,
E problema supremă a criticii înalte,
E doctrina de căpătâi a dreptei teologii,
Și e necesitatea ultimă,
A spiritualității autentice,
Iată Regele meu. El e Lumina veacului,
E superlativul absolut a tot ce ai putea spune despre El,
E singurul care ne poate împlinii toate nevoile deodată.
El dă putere celui slăbănog,
E adăpostul celui ispitit și încercat,
Se milostivește și mântuiește,
Îndrumă și ocrotește
Vindecă bolnavii, tămăduiește leproșii,
Iartă păcătoșii,
Acoperă și datoriile datornicilor,
Dă libertate întemnițaților,
Binecuvântă pe cel tânăr și tare,
Și slujește celui nenorocit.
Nu uită nici pe cel vârstnic,
Răsplătește pe cel sârguincios,
Și-l împodobeșe pe cel smerit,
Îl cunoști tu așa?


Regele meu e cheia cunoașteri,
E izvorul înțelepciunii,
E intrarea spre izbăvire,
E cărarea spre pace,
Drumul spre neprihănire,
Calea sfințeniei,
Poarta slavei,
El e cel mai tare dintre cei tari,
E căpetenia tuturor cuceritorilor,
El e eroul eroilor,
E legiuitorul tuturor legiuitorilor,
El e veghetor peste toți supraveghetorii,
Și stăpânitor peste toți stăpânitorii,
E Prințul prinților,
Regele regilor,
Tot El e Domnul domnilor,
Iată Regele meu.

Lucrăre Lui sunt multe și felurite,
Făgăduințele-I sunt înveșnicite,
Viața-I neasemuită,
Bucuria-I nesfârșită,
Îndurarea e eternă,
Iubirea-I nicicând nu pălește,
Cuvântul Lui te hrănește,
Harul Său este de ajuns,
Domnia Sa este dreaptă,
Jugul Său este bun,
Și paradoxal... povara Lui e ușoară.

Nu-L poți descrie,
Nu-L poți pricepe,
Nu-L poți învinge,
Nu-L poți respinge,
Cerul cerurilor nu-L poate încape,
Cu atât mai puțin cuvintele omenești;

Nu ți-L poate scoate nimeni din minte,
Nu poți scăpa de El,
Nu-I poți supraviețuii
Și nu poți supraviețuii fără El.

Fariseii nu l-au putut suferii,
Când au văzut că nu-L pot oprii,
Pilat L-a găsit fără de vină,
Martorii s-au împotmolit în mărturisirile lor mincinoase,
Irod nu I-a putut lua viața,
Moartea nu L-a putut cuprinde,
Iar mormântul nu L-a putut ține,
Iată Regele meu!

A fost dintotdeauna
Și va fi în veci de veci,
Nu va fi nimeni să-L preceadă,
Nu va fi nimeni să-L succeadă,
N-a fost nimeni înainte de El,
Și nimeni nu-ndrăznește să vină după El,
E de nebiruit și de neînlăturat.
Iată Regele meu,

A lui este împărăția puterea și slava,
Slava-i numai a Lui,
Pe veci, de veci, de veci, de veci, de veci,
Și după ce termini de numărat toți vecii...
Abia atunci poți să spui... amin.