Scumpã vreme-a cercetãrii,
Dulce dor dumnezeiesc,
Care-nseamnã mântuire
Pentru cei ce te primesc!

Scump izvor, cu apã bunã,
Limpede şi rãcoros,
Susur blând, care ne-adunã
Lângã crucea lui Hristos.

Dulce grai, care ne cheamã
Sã ne scoatã din noroi,
Spre-a pãşi apoi, cu teamã,
Cât avem suflare-n noi.

Dulce oazã de luminã
Între oameni pãmânteşti,
Cât privim ţintã la tine,
De-ntuneric ne fereşti!