Cel cuminte nu-și prea spune
Autor: Augustin Tecar
Album: De la vorbire la tăcere
Categorie: Diverse
Cel cuminte nu-și prea spune
Pierderea averii sale,
Nici păcatele din casă,
Nici lipsurile de pe masă.
Nici a sufletului jale
Nu ți-o vinde dumitale.

Un suflet ce nu-și mai dorește
Nimic din lumea de păcat
Are avuția cea mai mare:
E fericit pe-a lui cărare
Și-i cel mai binecuvântat,
Prin jertfa lui Isus răscumpărat.

Dorințele din suflet
Ni-s florile din care
Rodi-vor fapte bune
Cu post și rugăciune
Sau remușcări amare
Pentru fapte și umblare.

Atâtea suflete-obosesc,
Fugind după odihnă.
Totuși, iată n-o găsesc
Și în zadar se ostenesc
Aici nu e pace deplină,
Noi o așteptăm să vină.

Cât de lungă-ar fi o nuntă,
Tot are un sfârșit și ea.
Viața ta, cât de frumoasă,
Cât de bună și-armonioasă-i
Un sfârșit tot va avea:
În iad sau sus în slava Sa.

Bine este când ții seama
De sfârșitul cel grăbit;
Să nu te afle nebunește
În lume prea pornit firește,
Ci să te afle pregătit,
Să fii la ceruri sus răpit.
Amin.
(Sâmbătă, 6 februarie 2021)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/255750/cel-cuminte-nu-si-prea-spune