Tu unde-mi ești iubire,
Când noaptea iar se lasă,
Când gândul dă din aripi,
Zburând cu greu acasă,
O unde ești Tu oare,
Când strig din strâmtorări,
Când pierd a mea nădejde,
Când eu privesc spre zări.

Tu unde ești când iară,
Se-ascund raze de soare,
Când nu găsesc cărarea,
Ce duce la izvoare,
De ce a Ta mânie,
O simt asupra mea,
Văzduhul se topește,
E lupt-atât de grea.

Tu unde ești... te caut,
Când plânsul mi-e de jale,
De ce mă lași în plânset,
Cu mersul său agale,
Tu unde ești iubire,
Căci ești iubire mea,
Prin Tine răsuflare,
Mereu eu pot avea.

Prin Tine pot putere,
Să am când obosesc,
Arată-te... vreau Ție,
Să-ți spun cât te iubesc,
Arată-te-n tăcere,
Tăcerea Ta o vreau,
De mine-i înțeleasă,
În ea aș vrea să stau.

De ce mă lași în strigăt,
Să mă scufund în viață,
Să beau amărăciune,
Sub pătura de ceață,
Tu unde ești iubire,
Să te găsesc aș vrea,
Să fii un foc în mine,
Ce arde-n vreme grea.

Tu unde ești... dar oare,
De ce Tu te-ai ascuns,
De ce azi disperarea,
La mine a ajuns,
De ce stau munții... marea,
Adesea-n fața mea,
Când eu caut întruna,
Isus... iubirea Ta.

Tu vino și îndată,
Eu să te simt pe Tine,
Ținându-mă de mână,
Doar lângă Tine-i bine,
Tu vino-a mea iubire,
Cu mine să rămâi,
Ești singura ce poate,
Să fie doar dintâi.
Amin