Înalt e vârful cel de stele,
Pe el aș vrea să urc și eu,
Căci îmi doresc mult mai aproape,
Eu ca să fiu de Dumnezeu.

Pe culmile de munți să-mi fie,
A mele vise și în zbor,
Să fiu spre El... căci doar El poate,
Ca să îmi stingă al meu dor.

Înalt e-un răsărit de soare,
De după dealuri răsărit,
Aș vrea în el eu începutul,
Să-l am când sunt prea obosit.

El să mă ducă spre apusul,
Care pe cer va apărea,
Atunci când toate vor fi-n capăt,
Pe nor când El va apărea.

Înaltă-i zarea cea albastră,
În ea aș vrea ca să ajung,
Căci mi-este dor de bucurie,
În zare-albastră ca să plâng.

Mi-e dor de-un zâmbet printre lacrimi,
Ce-i doar pe culmi de fericiri,
Îl pot găsi la înălțime,
Pe culmea veșnicei iubiri.
Amin