Ce bine este lângă Domnul,
De El eu nu m-aș despărți,
Căci am găsit iubirea care,
Îmi dă putere zi de zi.

Mi-e inima de El doar plină,
Și îl iubesc neâncetat,
Mai am o singură dorință,
De El să nu mă mai despart.

Ce bine este pe cărarea,
Ce-i plină doar de suferinți,
Mă poate duce-n locul unde,
Ajung acei care sunt sfinți.

Acei ce rabdă cu răbdare,
Acei ce plâng... care suspin,
Acei care cunosc durerea,
Și gustu-amar ce-i de pelin.

Ce bine este lângă soare,
Lumină pot oricând avea,
Căci razele strălucitoare,
Cărarea îmi vor lumina.

Cu El nu pot eu niciodată,
În pasul meu să rătăcesc,
Căci luminată este urma,
Lăsată de-al meu Domn ceresc.

Ce bine este când nădejdea,
E-o floare-n inimă mereu,
De când pe ea am întâlnit-o,
L-am cunoscut pe Dumnezeu.

Mi-a dat și-acea speranță vie,
În care-adesea odihnesc,
Și prin credința ce-am primit-o,
Nu stau pe cale... mă grăbesc.

E-atât de bine lângă Domnul,
E-atât de bine lângă El,
Mi-a dat un rost să am în viață,
Mi-a dat în ea să am un țel.

Cu El să fiu vreau totdeauna,
Oriunde-aici eu m-aș afla,
Vreau să mă țină El de mână,
Și eu mereu de poala Sa.
Amin