Spune Doamne, cănd Tu oare, pe pământ vei reveni,
Porumbița-n zbor se zbate, întâlnind nori zi de zi.

Ea te-așteaptă și sub ploaia, greu ce face zborul ei,
Spune Doamne, Când Tu oare, vei veni după ai Tăi.

Spune azi cuvântul care, el o poate întări,
Ca să stea în zbor spre Tine, orice-n față ar veni.

Fâ ca zborul ei întruna, doar să urce Dumnezeu,
Chiar de este câte-odată, către ceruri el prea greu

Spune când va fi dar ziua, când pe nor Tu vei veni,
Când aceste vremuri grele, ele Doamne s-or sfârși.

Să se-audă vrem azi glasul, ce-l vorbești din depărtări,
Când dai vremea la o parte, ce-i întinsă peste mări.

Strigă astăzi înc-o dată, s-auzim când vei veni,
Ca să poată porumbița, l-al Tău piept ea odihni.

Ea te caută întruna, nu-și oprește zborul său,
Către Tine, căci Isuse, doar Tu-i ești ei Dumnezeu.

Nu tăcea căci ea așteaptă, să te-audă cum vorbești,
Să îi spui când va fi ziua, când Tu vii s-o întâlnești.

Vremea grea a obosit-o, ești de ea mult așteptat,
Spune-i Doamne că din ceruri, Tu vei reveni îndat.

Uneori e-ndurerată, când furtuna este grea,
Apele când se ridică, s-o oprească ce ar vrea.

Printre ele însă zboară, vrea s-audă glasul Tău,
Spune Doamne, Când Tu oare, vii s-o-nalți sfânt Dumnezeu.
Amin