Ascultă-mi ruga mea Stăpâne,
Care o strigă gura mea,
Din valea umbrelor străine,
Ce vor sa mă opresc în ea.

Ascultă-mă căci grea durere,
Mi-ai dat să duc în viața eu,
Ascultă-mă căci vreau putere,
Ca să-mi mai dai căci mi-este greu.

Ascultă-mă căci neputința,
Cuprinde sufletu-mi răpus,
Să îmi doboare vrea ființa,
Ascultă-mă... nu sta ascuns.

Mai baga-mă în seamă Tată,
Căci singur astăzi am rămas,
E vremea tristă... tulburată,
Ce-mi este astăzi un popas.

Asculta-mă când strig spre Tine,
Căci eu sunt slab... sunt Doamne mic,
Tu ești doar Unul... cel mai mare,
În față nu îți stă nimic.

Mi-e strigătul sub zorii zilei,
El treaz și tare către cer,
Și-n miez de noapte e acelaș,
Căci nu vreau Doamne ca să pier.

Mi-e sufletul sub pietre care,
Le-aruncă mâini ce s-au întins,
Ce sunt atât de doritoare
Ca să mă vadă jos... întins

Dar eu la Tine strig Isuse,
Căci știu... puterea e a Ta,
Să tac nu pot căci mi-este calea,
Doar în urcuș... e mult prea grea.

Nu-mi vor închide-o clipă gura,
Nici inima Iubitul meu,
Căci doar pe Tine eu în viață,
Te am iubite Dumnezeu.

Asculta-mă... și izbăvire,
Aș vrea să-mi dai căci lupta-i grea,
Te rog fierbinte cu durere,
Asculta-mă... nu mă uita.
Amin