Arată-mi Doamne drumul Tău,
Ce trece el de stele,
Să nu rămân sub umbra lor,
În vremurile grele,
De ele vreau să trec ușor,
Să nu mă pierd în vale,
Sa nu îmi fie hrană-n ea,
Suspinul cel de jale.

În fața mea rămâi doar Tu,
Lumină îngerească,
Iubirea-n mine ce-ai sădit,
Aș vrea mereu să crească,
Pe aripile ei doresc,
Să zbor spre veșnicie,
În Țara florilor doar vii,
Ce-i dăruită mie.

Arată-mi calea Domn iubit,
De toat-a mea ființă,
Căci doar la Tine toate sunt,
Acele cu putință,
Nu mă lăsa să obosesc,
Dă-mi din a Ta putere,
Ca în picioare să rămân,
Până la revedere.

Arată-mi unde eu greșesc,
Ca să îmi cer iertare,
Să am la revenirea Ta,
Eu parte de-ndurare,
Să nu mă lași să mă scufund,
În marea de-amăgire,
În adevăr vreau să rămân,
Și în a Ta iubire.

Arată-mi drumul către cer,
Să nu mă duc în vale,
Căci valea-i plină de dureri,
În ea-i plin doar de jale,
Chiar de mi-e sufletul zdrobit,
Să merg vreau înainte,
Spre cele vii, cele cerești,
Spre locurile sfinte.
Amin