Privindu-mi urma pașilor in vale,
Rătăcitori și răzvrătiți,
N-am cum să nu vad, o, Doamne,
Cât de mult Tu m-ai iubit.

Și Tu-mi șoptești duios, cu glas tunător,
Și-mi arăți calea pe care trebuie s-apuc
Căci pe lângă dragoste, ești foc mistuitor,
Și așa îmi spui in sfântul Tău Cuvant:

"Săpând fântâni sparte, care apa nu o țin,
Ai căutat bucuria în această lume,
Tot ce ai primit a fost durere și pelin,
Când aveai izvor de ape vii langa tine.

Măgarul stăpânul își cunoaște,
Iar boul îi știe ieslea din care se-adapă,
Dar tu, omule, deși copleșit cu bunătate,
Ai uitat și nu Mi-ai înțeles dragostea agapă.

Totuși, Eu, Domnul, te chem la judecată,
Și te chem la o adâncă cercetare,
Însă, copilul meu, nu pentru pedeapsă,
Ci pentru o mult mai bună îndreptare.

Și îți promit că de vei avea haina cum e cârmâzul,
O voi spăla și o voi face alba că zăpada,
Și de va fi chiar roșie precum purpura,
Eu o voi face alba ca lâna.

Căci și 100 ca tine de-aș avea, de te-ai rătăci,
As străbate vai și munți și câmpii sa te apuc,
Și de ți-aș fi tată, iar tu fiu rătăcitor de-ai fi,
Te-aș aștepta în poartă și-aș plânge ca din nou să te sărut.

De-ai fi răpus de hoți in drumul tău spre Ierihon,
Și în pragul morții de te-ai regăsi,
Eu te-aș lua pe brațe si te-aș face nou,
O persoană c-o inimă ce bate înspre veșnicii.

Zece monede de argint de-aș avea, iar tu una din ele,
Și te-aș pierde. . o, cat te-as căuta...
Aș căuta în toată casa, chiar și pe sub pietre,
Doar să știu că ești din nou sub paza Mea.

Și de te-ai întoarce, tu, copil iubit, la Mine,
Mi-aș chema toți prietenii și m-aș veseli,
Căci ai fost mort, erai pierdut pentru vecie,
Dar iată că trăiești, ai înviat, copil iubit."

Am înțeles atunci că în cer e sărbătoare
Ori de câte ori vreun om păcătos,
De la păcat, de la viață trăită spre pierzare,
Se întoarce cu inima umilă spre Hristos.

Și de astăzi, Tată, iată, vin și eu,
Murdar de al lumii acesteia nămol,
N-am trăit ca un print, ca un Fiu de Dumnezeu,
O, Tată, cat tânjesc să mă faci nou!

Spală-mi haina, Tată, căci m-ai regăsit,
M-ai căutat printre păcate ce greu atârnă,
M-ai luat pe brațe, rănile mi-ai îngrijit,
Mi-ai dat o viață nouă, m-ai readus în luptă

Nu vreau sa mai plec de lângă Tine niciodată,
Căci am văzut cât de rău e sa Te părăsesc,
De aceea, un fiu risipitor îți închină viața toată,
Primește-mă, măcar, ca rob, sa Te slujesc!