Odiseea Mesianică ( V )

Evocare Biblică

        Partea V -a       

La Templu

" Toiagul de domnie nu se va depărta din
Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Şilo, ( Mesia )
Şi de El vor asculta popoarele”. Gen. 49,0.

Şi după starea de acalmie
Urmare-a Pruncului născut
În prea cucernica familie,
În pace sfântă si-armonie
Un şir de trebi au început.

Când ziua a opta, a venit     
Şi după cum scrie ritualul,
Părinţii Pruncu-au pregătit 
Şi-n dragoste s-au îngrijit   
De-a-nfăptui ceremonialul.  

El împrejur, ... a fost tăiat    
Şi nume I-a fost pus, Isus,
Aşa cum îngerul a declarat  
Când naşterea I-a anunţat     
Mai din vreme şi le-a spus,  

Căci El va fi, ... Mântuitorul
Eliberând lumea din cel rău,
Şi-a o-ndrepta la Creatorul
Acel ce i-a fost, ... Ziditorul,
Din al păcatului adânc hău.

Ei au dorit, să împlinească     
Pentru copil ce a fost scris,
Lăstar verde El să crească
Sub ocrotirea părintească    
În prooroci cum s-a prezis.  

Când curăţirea s-a-mplinit     
Părinţii, cum din Lege ştim,
Cu Pruncul au mers, însoţit,  
Spre-a fi Domnului, dăruit -   
La Templul din... Ierusalim.  

Şi, ca şi-orişice întâi născut     
Copil de parte bărbătească,  
Ei Domnului cu drag au vrut
Să i-L predea, de la-nceput    
Sa-L închine, să-I slujească.

La Templu... jertfă-au adus     
De ispăşire, două turturele,
După cum, şi-n lege-i spus
Pentru cei săraci, răspuns -    
Să împlinească, toate cele.  

În vremea aceea în cetate     
Se-afla un bătrân, Simeon,
Care era-n zile... înaintate     
Dar care 'nainte de moarte,
Umblase despre el un zvon.  

Duhul cel Sfânt îl înştiinţase,     
Că el, zilele nu-şi va sfârşi,
Fără să vadă ce-aşteptase  
Un Salvator în carne şi-oase 
Prin Pruncul, ce-i va mântui.  

Şi când părinţii, şi-au adus     
Pentru măreaţa consacrare,
Pe Pruncul lor cel drag Isus
Ce Îl iubeau cu dor nespus,    
A cunoscut, minunea mare.  

A cunoscut vremea-mplinirii
A celei mai scumpe dorinţi -
Ce s-a născut sub legea firii
Nădejdea scump-a mântuirii
Prin multe, dulci făgăduinţi.

Şi mulţumit că-n harul sfânt
În faţă avea, descoperirea,
Privind la viaţa-I pe pământ
Prin harul Duhului cel Sfânt
Şi-a pregătit, - mărturisirea.

El cu respect şi-n reverenţă     
Având în minte sacrul gând,
Că-I dă slavă prin prezenţă   
Şi-L recunoaşte-n existenţă  
L-a luat în braţe, declarând:

" Acum, în pace slobozeşte,     
Pe robul Tău Stăpâne Sfânt,
Căci Cuvântul se împlineşte    
În dragostea ce străluceşte 
Luminând pe-acest pământ!”

 " Căci mântuirea am văzut     
După-mplinire, 'n-aşa fel,    
În planu-Ţi sfânt conceput
Cum l-ai făcut de cunoscut
Poporului cel sfânt, Israel.” 

" Lumină tuturor popoarelor     
Le-ai pregătit astfel, să fie!
Strălucind asupra gloatelor
Prin har tuturor noroadelor,   
Ce-o vor primi, cu bucurie.” 

" Caci mântuirea făgăduită      
Iată, pentru multe popoare,
A fost complet descoperită   
În grandoarea cea-mplinită  
Prin slava Ei, nepieritoare!” 

" Peste neamuri s-o întinde     
Ca-n bunătăţi şi-n îndurare,
Poporul Său, de a-l cuprinde   
În dragostea ce şi-o extinde  
Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.” 

Şi-astfel, tatăl şi mama Lui,     
Se minunau de ce spunea,
Căci din îndemnul gândului 
El prin Cuvântul Domnului -
Prorocirea, ... şi-o-ntărea.  

Şi stăruind, cu înflăcărare,     
De vorbe nu se dispensa;
După-acea binecuvântare,
A deslegat taina cea mare,     
I-a spus Mariei, mama sa:  

" Ca un semn de dărâmare      
A fost sortit, pentru-a lupta
Acest copil, ce-n lăcrimare -
El pentru mulţi spre ridicare     
Prilej va fi, de-a se-ndrepta.” 

" De a se-ntoarce în căinţă
Primind vestirea cea Divină
Cu fapte sfinte-n pocăinţă,
Făcute toate prin credinţă -
Şi zilnic crescând în lumină."

" Un semn, El va fi-n Israel     
Stârnind o mare-mpotrivire,
Şi pentru mulţi, în-acest fel  
În stări de necredinţă-n El   
Va fi-un prilej, de poticnire.” 

" Şi sufletu-ţi va fi străpuns,     
Chiar de sabie, fără cruţare,
Şi-aceasta va fi ca răspuns    
De oameni răi fiind străpuns 
Pentru iubirea Lui cea mare.” 

În Templu fiind zi şi noapte     
Stătea atunci şi-o prorociţă,
Ce petrecea în post şi fapte   
Prin rugăciuni nenumărate -  
Şi-n consacrare, în umilinţă.  

Ana, acesta era numele ei,     
Venea din seminţia lui Aşer,
Şi pentru semnul dragostei     
Ce din copil zburau scântei,
Şi ea 'nălţase, rugi spre cer.  

’N-acelaş ceas, iată-a venit     
Şi-a început spre-a-L lăuda,
Pe Dumnezeu, ce-a împlinit    
Atâtea lucruri... ce-a vorbit 
Făgăduinţa, ... ce-aştepta.  

Pentru prea sfânta mântuire     
Vorbind la toţi despre Isus,
Spunea că-I marea Izbăvire   
Din planul sfânt de mântuire  
Aşa cum în profeţi s-a spus.  

Că El va fi chemat, ... ca Fiu
Al Dumnezeului cel Preaînalt,
După cum suluri sfinte scriu
Făcând Cuvântul tot mai viu
De la un capăt, ... la celălalt.

Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a VI - a