1. Isus, Mântuitorul meu,
în Fața Ta m-aplec,
căci iar am un urcuș mai greu,
și-aș vrea senin să-l trec.
Ajută-mi ochii să mi-i țin
Ia Tine ațintiți deplin,
să nu pot obosi nicicând,
când trebuie să lupt urcând.

2. Isus, Mântuitor iubit,
spre Tine mă îndrept,
Tu mă-ntărești desăvârșit
pe drumul Tău cel drept.
Pe vârful munților de har
să mă înalti Tu iar și iar,
să nu pot obosi nicicând,
când trebuie să lupt urcând.

3. Isus, Mântuitor ceresc,
în rugă mă prostern,
căci piedici grele întâlnesc,
spre Țelul cel etern.
Prin Duhul să mă-nviorezi,
și râvna să mi-o-flăcărezi,
să nu pot obosi nicicând,
când trebuie să lupt urcând.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 333.