Da, aș vrea ca eu să fiu omul...

Da, aș vrea ca eu să fiu omul,
Ce roade sfinte aduce,
Așa cum aduce și pomul,
Ce stă lângă Cel de pe cruce.

Da, aș vrea să fiu eu aceea,
Ce îi dau Lui ascultare,
Aș vrea să fiu cum e steaua,
În noapte, strălucitoare.

Da, aș vrea să trăiesc cu dreptate,
Să fiu un reper către Sânge,
Să fiu eu, lumina din noapte,
Aceluia ce-n neștire plânge.

Da, aș vrea prin purtare sfințită,
Căci Domnul mi-a spus să fiu sfântă,
Să nu las spărtura lărgită,
Să zidesc înainte ne-nfrântă.

Da, aș vrea curățit vas, ales,
Fără zgură,
Să pot oglindi pe-nțeles,
A Domnului întreagă, natură.

Da, aș vrea să ascult ne-ncetat,
Pe Cel ce în rugă m-ascultă,
Aș vrea să-L înalț necurmat,
Pe Cel ce mă poartă prin luptă.

Să pot să zidesc,
Acele inimi căzute,
S-aprind dor ceresc,
În inimi pierdute.

Amin!