Cel care-și mănâncă grâul
Până încă este verde
Își va risipi și pâinea,
Care-n urmă o avea,
Își va pierde și sămânța.
Așa e nechibzuința!

Cel ce câștigu-și cheltuiește
Până încă nici nu-l are
E-un nebun și el sfârșește
Rău c-a lucrat nebunește,
Și în rușinea cea mare
Că n-a fost gata de-ascultare.

Nu petrece sărbătoarea
Înainte chiar de-ajun!
Cel nepotrivit cu vremea
Ziua dormea, noaptea lucra,
Întocmai ca un căpcăun.
El e socotit nebun.

Să dai sfaturi tuturora,
Dar chezaș să nu te pui!
Că cel ce nu chibzuiește,
El ușor te-nvinuiește
De cumva izbândă nu-i
Însăși de prostia lui.

Sfatul bun adesea-n lume
În zadar se irosește.
Înțelepții n-au nevoie,
Că știu multe și se-nfoaie.
Iar nebunul nu-l primește,
Merge înainte orbește.

Sfatul Tău, o, Doamne sfinte,
Să-l primim și să-l trăim!
Și cu toți de-acum ‘nainte
Să-ți urmăm cu dor fierbinte
Tot ce Tu ne faci să știm,
Prin credință să trăim.
Amin.
(Marți, 5 mai 2020)