Sa ma intorc de pe drumuri straine
inapoi la pieptul Tau dulce
sa-ti mananc Cuvintele Sfinte
si sa m-adap in priviri de Parinte?


Am colindat poteci zdronturoase
trecatori urate si periculoase,
n-am luat seama la varful sperantei distruse
spre care alergam zdrobit si-ngamfat.


Aminte nu luam la chemarea de-acasa,
nu adoram cereasca mireasma din vatra,
sa stiu de Iubirea ce-ti da fericirea
nici nu doream s-aud de asta vreodata!


Eram sigur ca-s "tare si mare"
avand dreptul s-aleg pe deplin soarta mea,
orice brat incerca a ma-ntoarce
se lovea de-o respingere grea.


Neasteptat,zarii departe o cruce,
mai sus de varful sperantei distruse,
dureri ne-ntelese inima-mi strapunse
un zid de-ntuneric din juru-mi cazuse;


infiorator zgomot prin vai se pierduse
urlet si gemet in ecou se auzii
demonul zvarcolindu-se-n neagra isprava
pierduse...pierduse...pierduse!


Eu ma intorc de pe drumuri straine
catre crucea TA dulce ISUS
ma hranesc cu Cuvantul deplin
sub privirea TA traiesc si ma inchin.