Ce daruri minunate în noi puse la creare
Cu ele îmbrățișăm a lumii splendoare
Creația lui Dumnezeu să descifrăm
Pe noi înșine și tainele-I să percepem.

Prin simțuri dezvoltăm personale viziuni
Și percepem a Domnului mari minuni
Realul ce ne înconjoară, percepții senzoriale
Prelucrăm informații și facem analize.

Fără vreunul din ele suntem vitregiți
Nu înțelegem nimic, degeaba am fi siliți
Pentru a percepe totul ce ne înconjoară
Că viața pe pământ fără simțuri nu-i ușoară.

Dacă n-ai văzul, nu poți să vezi curcubeul
Culori de inspirație pentru culori de tot felul
Frumosul ce a creat pe pământ în natură...
Nu-ți vezi nevasta, copii de întunecata mahramă.

Nu poți privi critic sau interogativ pe cineva
Fără blândețe și iubire pe altul din preajma ta.
Ești absent la tot ce în jur se întâmplă
Doar percepția altor simțuri te mai ajută.

Dacă n-ai auzul nu poți auzi trilul naturi
Tunetul ce anunță ploaia și strigătul guri
Nu-auzi chemarea ce ți se face încet sau tare
Zgomotul pericolului, oricât ar fi de mare.

Fondul dezarmoniei în care lumea evoluează
De n-ai auzul, lumea-n rândul surzilor te plasează
Discernământul cuvântului important nu poate fi
Sunetul și zgomotul lumii nu te mai poate opri.

Văz dacă am pot privi unde vreau, îl controlez
Dar auzul nu-i în control, doar urechea tamponez
Simțul concret perturbă simțurile spirituale
Și concentrația nu mai are valori accentuate

Nu-i pipăit, finețea sau durul n-ai să simți
Nici recele gheți nici lucrurile fierbinți
Nu simți când ești lovit de ceva sau cineva
Finețea mătăsi când alunecă pe pielea ta.

Dacă n-ai miros nu simți aroma florilor
Nu simți miresme proaspete-n valul lor
Nu simți mirosul mâncări ce corpul cere
Atâtea mirosuri urâte ce-ți fac lehamite.

Dacă n-ai gustul nu simți dulcele sau amarul
Nici gustul sărutului când ți-e dat harul. .
Nu simți gustul otrăvi ce ți-ar produce moarte
N-ai gust la nimic ce poate să-ți facă plăcere

Olfactivul e decăzut în a simțurilor ierarhie
Marchează al civilizației regres și anomalie
Mai mult vizualul te satisface în poftele tale
Și te apropie cel mai mult de animale.

Au simțurile, vrednicia încrederi noastre?
În întâlnirea cu rațiunea, pot să se confrunte
Și atunci alte simțuri neștiute pot interveni
Cu mai multă suficiență-n putere de-ale opri.

Să nu ne lăsăm controlați de simțuri și instincte
Ce nasc pofte păcătoase ce se cer stăpânite
Rațiunea să fie prezentă în a simțurilor ivire
Dacă facem lucruri ce aduc regrete cu durere.

Văzul un dar foarte mare trebuie controlat
De la lucruri păcătoase trebuie stopat
Să întoarcem privirea în altă parte spre altceva
Sau să-i închidem până trece priveliștea.

De multe ori suntem slabi în simțurile avute
Gata să împlinim pofte prin văz și auz venite
Ce olfactivul simte și pipăitul ne produce
Subconștientul n-are controlul de stăpânire.

Fac parte din noi și sunt nespus de folositoare
Fără ele viața ne-ar fi grea și nesatisfăcătoare
De ce se cere stăpânirea simțurilor ce-avem
Ele necontrolate ne duc în păcat și ne pierdem.

Împotriva noastră înșine e cel mai greu de luptat
Mai greu ca orice pe lume ce este de confruntat
Față de nimic n-avem atâta indulgență în viață
Ca față de noi înșine când ni se cere voință.

A noastre simțuri le tratăm cu înțelegere multă
Suntem gata, pregătiți când alții ne confruntă
Cu alții suntem judecători aspri ca la tribunale
Arătăm cu degetul spunând vorbe de condamnare.

Când suntem născuți din nou, sunt și simțurile
Avem control asupra lor când vin ocaziile... .
Să ne înțelegem pe noi dar și pe alții mai mult
Că suntem numai oamenii ce trăim pe pământ.

Nu suntem Perfecți dar expuși păcatului cu toți
Stăpânire avem mai mult sau puțin pe simțuri
Dacă-i dorința de control cu voință creștină
Vom fi ajutați și de Domnul în lipsa de vină.

Să rugăm pe Domnul ca simțurile avute
Să ne rămână și să trăim cu ele curate
Dorim mântuirea și nu vrem ca vreun simț
Să ne îndepărteze de Domnul și înstrăinați.