Smerenia, o stare omenească azi pierdută
Nu se mai practică e demodată, trecută
Cine o mai practică azi e slab, nevinovat
Nu înțelege lumea contemporană în trăit.

In biserici se predică un subiect ca oricare
Dar nu atinge pe nimeni, insensibilitatea-i mare
In Biblie scrie mult de ea, se cere creștinului
Să trăiască smerenia, că-i cerința Domnului.

Biblia spune multe dar puține le împlinim
Nu potrivesc cu stilul de viață ce ni-l dorim
Nu cei din lume, că n-ascultă predici despre ea
Ci noi, cei ce frecventează duminica biserica.

Nici cei ce-o predică nu mai practică smerenia
Un subiect de predică ca altele în programa
Concurență de la mașini la construitele case
Când mergi la biserică te înfioră prin oase.

Cele mai tari și scumpe mașini adunate la un loc
Duminica la biserică le au pocăiți ca la talcioc
Smerenia s-a pierdut, calitatea pocăinței curate
Nu e nici pocăință și una fără alta nu se poate.

Cine spune că-i pocăit și n-are smerenia
Are doar o religie declarată dar nu pocăința
Cum arată bisericile azi, să vorbești de smerenie
E rușine cum arată comportamentul și hainele.

Nu numai celor din Viena aceasta le sună
Ci oriunde creștini români în lume se adună
Aduc lumea-n biserică, nu mai merg în lume...
Din tot ce apare nou în biserică să arate.

O! Tu smerenie unde te-ai pierdut pe drum
Unde te-ai rătăcit și unde mai ești acum?
Ai rămas de carul istoric al biserici pe cale
Unde te găsim, de unde să începem oare?

Mulți vorbim de tine cu ardoare în amintire
Cum eram odată sub a sfântă călăuzire
Când treceam pe drum oriunde am fi mers
Toți știau că suntem creștini cu portul ales.

Acum, cum e lumea suntem și noi, ai Tăi
Nu ne deosebim cu nimic, aproape așa de răi
Multor de le-am spune că suntem creștini
Ar râde de noi după comportamentul zi de zi.

Minciuna, înșelătoria nu mai sunt de condamnat
Se practică și între frați la plată când au lucrat
Prețuri, sinceritate și nedreptăți în afaceri făcute
Că lăcomia le-a dat ghes, poftele nu-s satisfăcute.

O! Tu smerenie pierdută, în fața mândrie ai pierdut
Mândria împreună cu nesinceritatea, te-au călcat
Rar ți se mai vede manifestarea prin cineva
Tot mai rar ești văzută și în biserică de asemenea.

Smerenie, izvorul oricăror virtuții ce trebuie avute
De nu ești tu nici virtuțiile nu sunt manifestate
Lepădare de sine și renunțare la eul orgolios
Fără tine nu se poate, oricât vrea omul vanitos.

Tu smerenie știi cum să ascunzi sinele și eul
Să ieși mereu in față să evidențiezi pe Domnul
Haide și în bisericile noastre și fă asta cu dar
Fă loc Duhului Sfânt să vină să ne umple cu har.

Acoperă mândria cu smerenia, haina credinciosului
Prin comportările noastre să fim plăcuți Domnului
Nu numai în biserică și-afară, oriunde ne-am afla
Să ne-arătăm credința și prin tine găsită smerenia.