Oameni religioș
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Dacă ești om religios numai nu-i destul
Religioși-s mulți dar fără credință-n Domnul
Religii-s multe dar fără o anume credință
Nu cer curățire sufletească și nici pocăință.
Și-n vremea Domnului au fost oamenii religioși
Mai mulți ca acum, când mulți nu-s credincioși
Pe vremea Domnului, cei mai mari dușmani,
I-au fost religioșii: fariseii, saducheii și preoții.
Cărturarii și învățații vremi n-au fost mai prejos
Ei care învățau poporul legea, urau pe Hristos
Unii dintre enumerați, vedeau în El mai mult,
Decât unul venit să strice obiceiul, un nelegiuit.
Au fost puțini cei drept, dar cu înțelepciune
Cum a fost Nicodim ce l-a căutat în noapte
Dumnezeu mustră prin Osea poporul dinainte
Că nu-i adevăr, îndurare și cunoștință în minte.
Prin Maleahi spune: preoți trebuie să cunoască
Să păzească legea, să dea învățătură cerească
Sunt solii lui Dumnezeu pe pământ și trebuie așa
Tocmai ei nu cunosc pe Domnul și-i hotărăsc moartea.
Erau și atunci saducheii, autoritatea religioasă
Aristocrații vremii, oameni cu spiță de neam aleasă
Preoții și toți leviții ce slujeau la templu dăruiți
Erau toți din această partidă ce se credeau sfinți.
Acceptau doar Pentateuhul, cărțile lui Moise
Celelalte cărți n-aveau crezare, n-avea primire
Nu credeau în a morților Înviere, în supranatural
Erau liberali în teologie și oameni de scandal.
Nu erau manierați, se purtau grosolan cu restul
Erau bogați, aveau puterea, nu-i interesa omul
Erau fariseii ce țineau riguros legea, oameni religioși
Cum sunt astăzi cu toții, ce se numesc religioși.
Descriși pe paginile Bibliei, mult de scriitori
Că înghit cămila dar țânțarul, prin strecurători.
Fățarnici, Isus îi numea așa pentru a lor purtare
Rămași exemplu celor cu două fețe în vorbire.
Impuneau legi stricte la poporul de rând, religios
Ei nu le țineau ci se afișau numai la lume pios
Au pus pe umeri mulțimii juguri grele de purtat
Oameni nu-i iubeau, la colțuri se afișau ca un placat.
În piețe se afișau unde era lumea mai multă
Să fie văzuți cât de smeriți și umili se poartă
Erau plini de fățărnicie, nu era adevărata față
In ascuns erau oameni fără frâu, fără constanță.
Mare înșelare să crezi că mulțumești pe Dumnezeu
Prin manifestare de sfânt, dar trăind fățarnic, rău
Să fii un mormânt văruit cum Domnul îi numea
Curați în afară iar înăuntru plini de toată mizeria.
Mai erau cărturarii, călăuzitorii poporului de drept
Consilieri ce-i învățau pe oameni a legi precept
Voiai să știi ceva din lege despre voia lui Dumnezeu
Îți explica ce vrea Dumnezeu, ce-i bine și ce-i rău.
Domnul spunea: cărturarii, fariseii-s pe scaunul lui Moise
Bine vă învață, dar nu fac nimic din ce pe gură le iese
Ca preoți astăzi, ce plini de importanță enoriașilor spun
Faceți tot ce zicem, dar ce facem, nu faceți nicicum.
Acesta-i sistemul religios în lumea care trăim
Să pretinzi la alții, dar să nu fii pe-a spuselor tărâm.
Să impui altora reguli riguroase de trai și viață
Dar tu să nu fii la nivelul cerut numai cu povață.
În așa context și-a desfășurat Domnul lucrarea
Era urmărit pas cu pas de religioși din vremea aceea.
Dar nu să vadă minunile și lucrările ce făcea
Ci erau vânători de greșeli ca Să-l poată acuza.
Așa au făcut atunci, așa fac și azi religioșii
Urmăresc pe alții, pândesc de zor credincioșii
Din păcate avem și printre noi asemenea farisei
Ce sunt doar religioși dar cu credința vai de ei.
Dacă Domnului I-a fost greu să-și facă lucrarea
Când religioșii Îi urmăreau toată suflarea și mișcarea
Tot așa și azi religioșii mai mult încurcă-n lucrare
Crezând că fac bine, dar răul cel fac este mare.
Să stăm și să ne analizăm bine, suntem și noi?
Credincioși Domnului sau numai religioși goi
Dacă nu trebuie să schimbăm ceva în crezare
Suntem credincioși adevărați sau religioșii oarecare?
Religioșii au obiceiuri, raționamente fără valabilitate
Au declarat că Isus nu vine de sus, că nu ține sabate
Nu vine de la Dumnezeu că nu ține a religiei sistem
Și noi religioșii vremi nu putem în Isus să credem.
Lucrarea lui Dumnezeu n-o putem condiționa
În sistemele umane create pentru ai proteja
Dumnezeu lucrează cum El crede de cuviință
Și nouă ne cere să-i acordăm deplină credință.
Sistemele religioase umane-s obiceiuri și tradiții
Ei crezând în ele pun și altora aceleași condiții
Așa au crezut, dacă Domnul în sistem nu s-a încadrat
L-au învinuit de călcarea legi și la o parte l-au dat.
Am știut că-i orb, suntem convinși că vede acum
Dar sistemul nu acceptă vindecare în sabat nicicum
Religia unora e de mârșăvie mare și plină de control
Vreau să controleze omul și pe Domnul Domnilor.
Dar pe Dumnezeu nu-l poate omul controla
Nici nu-i poate pune condiții în lucrarea Sa
Când conducători religioși apucă să controleze
Omul nu-i liber să gândească, să se orienteze.
Priviți islamul cum fanatizează omul ușor credul
Ii fură individualitatea și personalitatea de copil
Dar Dumnezeu apelează la a noastră gândire
Să-i slujim cu înțelepciune și conștientizare.
Religioșii L-au învinuit că scoate dracii din om,
Cu Belzebut al dracilor stăpân și puternic domn
Dar Domnul le-a argumentat plin de înțelepciune
Că dracul nu scote dracii, ci luptă mai mulți să adune.
El i-a mustrat pe religioșii vremi pentru tradiții
Că calcă porunca Lui Dumnezeu prin superstiții
Așa se întâmplă și azi cu religioșii vremi noastre
Neglijează cuvântul pentru obiceiuri și tradiții moarte.
Religioșii își protejează interesele, amenință cu canoane
Într-o mână țin Biblia, cu cealaltă fac gesturi amenințătoare
Caută să-și păstreze adepții, înfiltrându-le în suflet teamă
Frica, sentiment mai puternic decât voința și o sfărâmă.
Religioșii se refugiază în trecut ca într-o cetate
Amintindu-și experiențele trecutului ce-au fost trăite
A lucrat Domnul cu putere, Lucrează și mai departe
În prezent lucrează Domnul cu tine, fariseu frate?
Dacă pe vremea ta credința era puternică și tare
Și Domnul își făcea cu semne și minuni a Sa lucrare
De ce nu și acum? Căci și acum e vremea ta
Pocăiește-te, lasă religiozitatea și nu te mai lăuda.
Astăzi avem nevoie de Domnul și-a Lui lucrare
Trecutul e bun, piatră de luare aminte la fiecare
Astăzi dorim cu toții ca Domnul să lucreze cu noi
Ca altă dată cu trecuții luptători și credincioși eroi.
Religioșii de-atunci n-au lăsat oamenii la mântuire
Domnul a rostit aspră sentință asupra lor împietrire
Ei au știut cine era Isus dar nu voiau Să-l accepte
Căci voiau să-și apere a lor religioase concepte.
Domnul nu vrea să avem doar o religie iluzorie
Ci vrea să avem o credință care să ducă la glorie
Fiind liberi în Domnul departe de concepte umane
Eliberați de tradiții și obiceiuri inventate și profane.
El nu vrea ca noi să fim numai religioși formali
Ci plini de credință în El și nu aderenți banali
Pentru aceasta a venit la noi jos pe pământ
Să vestească o cale chiar dacă mulți sau împotrivit.
Pavel făcea parte dintr-o partidă îngustă, era fariseu
S-a întâlnit cu Domnul și și-a schimbat obiceiul său
Numai o întâlnire reală cu Isus în orice împrejurare
Te poate scăpa de religiozitate, oricât ar fi de mare.
Inima nu se schimbă frecventând doar biserica
Nici dacă citești fără interesul schimbări Biblia
Numai întâlnirea și părtășia cu El te schimbă
Învățăturile Lui nu-s o religie ce numai inhibă.
Aceste lucruri nu se pot învăța de la religioși
Cum nu sau putut învăța nici atunci de la gălăgioși
Singurul Domnul ne poate despre ele învăța
Vino și tu la El și vei primi o religie ci credința.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/256964/oameni-religios