Să nu lași să se stingă, iubirea cea din tine
autor. Diana (G. U)

Să nu lași să se stingă, iubirea cea din tine,
O flacără să fie, chiar valuri de-or veni,
Să nu devii o piatră, zdrobirea-i dureroasă,
De ești fără iubire, de sus te va zdrobi.

Să nu lași să-ți cuprindă, mâni-a ta ființă,
Nici ura să nu aibă, vre-un loc în viața ta,
Aprinde doar iubirea, un foc ea ca să fie,
Să stea de tin' departe, nicicând nu o lăsa.

Să nu lași deznădejdea, cu haina ei să-mbrace,
Ființa ta slăbită, de vremuri ce-au venit,
Îmbracă a credinței, ea este fără pată,
Cu ea de porți de aur, vei trece negreșit.

Fii far în miez de noapte, când marea-i tulburată,
Să vezi și tu cărarea, și cei din jurul tău,
Rămâi doar în picioare, să poți să fii un sprijin,
Mereu cum pentru tine, a fost un Dumnezeu.

Să nu lași norii groazei, ca să îți stea în cale,
De după ei să-ți fie, privirea ta mereu,
Acel ce îi desparte, e numai lângă tine,
Ca norii să alunge, lui nu îi este greu.
Amin