La Tine sufletu-mi înalț
autor. Diana (G. U)

La Tine sufletu-mi înalț,
Mă-ncred numai în Tine,
Să nu se bucure cei răi,
Nu sunt dat de rușine.

Arată-mi căile te rog,
Și-a Ta învățătură,
Să-mi fie vreau acel cuptor,
Ce arde orice zgură.

Povătuiește-mă mereu,
În adevăr și-nvață,
A mea ființă că doar Tu,
Poți ca să-mi fii povață.

Învață-mă că doar Tu ești,
Un Domn al mântuirii,
Un Rege și-un Stăpânitor,
Al vieții... nemuririi.

Să-ți amintești eu mult aș vrea,
De marea bunătate,
Ce numai Tu poți să o ai,
Căci doar la Tine-s toate.

Să nu privești la ce-am greșit,
Arată-mi a Ta cale,
Și doar cu mine să rămâi,
Când iar voi fi prin vale.

La Tine glasul îmi înalț,
Căci am doar o dorință,
Ca să mă faci cum ești și Tu,
La Tine-i cu putință.

Să nu uiți focul cel dintâi,
De dragoste de Tine,
E-o pricină ca să privești,
Isuse înspre mine.

Învață-mă ca să trăiesc,
Trăirea Ta de-odată,
Să las o urmă ca a Ta,
Chiar de-i însângerată.

Să nu-mi lași sufletul rănit,
Să nu se mai ridice,
Ridică-l Tu când iar lovit,
Va fi Isus de bice.

La Tine strig și mult aș vrea,
S-auzi a mea strigare,
Ca să cobori cu mila Ta,
Și cu a Ta-ndurare.

Privește-mi sufletu-obosit,
Dă-i din a Ta putere
Căci doar la Tine pot găsi,
Tot sufletu-mi ce-mi cere.
Amin