Nu e nimenea pe lume, bucurie să îmi dea
autor. Diana (G. U)

Nu e nimenea pe lume, bucurie să îmi dea,
Nici lumină să aducă, noaptea când e-n fața mea,
Nu e nimenea sub soare, să mă facă să iubesc,
Numai unul, și El este, al meu Tată sfânt... ceresc.

Nu e nimenea să vadă, cât de mare-i rana mea,
Nu e nimeni să-nțeleagă, când eu tac... ce pot avea? ,
Numai Unul vindecare, este-n cer și pe pământ,
El e Unul... numai Unul, El e Domnul... este Sfânt.

Nu e nimeni să mă poată, izbăvi din starea grea,
Ce mi-aduce doar suspine, să nu pot a mai lupta,
Numai Domnul își întinde, mâna pentru-a-mi izbăvi,
Sufletul din gura celor, care vor a-l nimici.

N-am pe nimenea în viață, să mă poată asculta,
Numai Domnul își arată, zi de zi răbdarea Sa,
Numai El mă înțelege, El e Cel adevărat,
Prieten dar și tot ce-n viață, mi-am dorit... eu am aflat.

Nu e nimeni ca să-mi șteargă, lacrimile pe obraz,
Nici sa-mi dea puterea care, mă-ntărește în necaz,
Pe pământ nu este nimeni, ca să vadă cât de greu,
Urc un deal... doar Unul vede, este El un Dumnezeu.

Nu e nimenea sub soare, să mă poată încălzi,
Din al zorii dimineții, să mă poată întări,
Decât harul ce-l revarsă, Dumnezeu prin Duhul sfânt,
Ca să nu mă tem pe drumul, ce îl am eu pe pământ.
Amin