M-ascund în umbra cea de soare
autor. Diana (GU)

M-ascund în umbra cea de soare, de El să fiu vreau ocrotit,
În vremea celor de pe urmă, când este-aproape-un infinit.

M-ascund îm susurul ce-n noapte, e lângă mine ne-ncetat,
Ca să nu fiu eu niciodată, găsit de timpu-ngreunat.

Mi-ascund privirea de sclipirea, ce-ar vrea ca eu să rătăcesc,
Ce vrea să uit ce e iubirea, ca niciodat să nu iubesc.

Mi-ascund și pasul de cărarea, ce nicăieri doar duce ea,
Îl duc pe-un drum mereu ce urcă, dar fericire voi afla.

M-ascund de vânt și de furtuna, în mâna care m-a salvat,
Ca să nu fiu împins în vale, atunci când sunt eu încercat.

M-ascund în dragostea cerească, să nu mă prindă ura cea,
Dorită să îmi nimicească, un vis dar și... ființa mea.

Să fiu văzut de întristare, eu nu doresc căci vreau să fiu,
Doar fericit chiar și sub soare, dar și în ceasul cel târziu.

M-ascund de nopți, de griji deșarte, m-ascund mereu în Dumnezeu,
În El găsesc ce am nevoie, în El nu pot găsi vre-un greu.
Amin