1. Frunze, frunze, frunze,
sub copacii goi,
alergând pe vânturi
putrezind în ploi.
/: Din mirajul vieții
astăzi ce-a rămas?
Frunze, frunze, frunze,
doruri fără glas. :/

2. Aripi, aripi, aripi,
zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare
către zări se duc.
/: Cine să le-ntoarcă
lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi,
ce se duc pe veci. :/

3. Umbre, umbre, umbre,
în amurg se cern.
Peste ramuri goale
rând pe rând se-aștern.
/: Bucurii și visuri
unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre,
amintiri și scrum. :/

4. Cerul, cerul, cerul,
te-a chemat mereu,
sângera pe cruce
Omul-Dumnezeu.
/: O, de-ai vrea să-ți șteargă
rana celui rău,
cerul, cerul, cerul,
azi ar fi al tău. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 13.
Autor text: Costache Ioanid.