De-ar fi trebuit Isuse, înc-o dată că să mori
autor. Diana G. U

De-ar fi trebuit Isuse înc-odată ca să mori,
Să se-ntoarca toți la Tine, n-ai gândi de două ori,
Te-ai întinde înc-o dată, pe o cruce ca să-ți dai,
Duhul pentru omenire, să ajungă ea în Rai.

De-ar fi trebuit Iubite, înc-o cruce ca să duci,
Nu ai înceta pe dealul, Golgota Tu ca să urci,
Ai privi doar înainte, să sfârșești ce-ai început,
Căci o dragoste mai mare, ca la Tine... n-am văzut.

De-ar fi trebuit ca hula, ce-ai răbdat-o Tu cândva,
Să o rabzi azi înc-o dată, mult mai mult Tu ai răbda,
Nu vrei unul ca să piară, ne iubești ca la-nceput,
Milă dar și îndurare, ca a Ta... n-am cunoscut.

Dacă bicele pe spate, te-ar lovi ele și-acum,
Nu ai înceta o clipă, să înaintezi pe drum,
Nici pe margine Tu Doamne, nici-o clipă nu ai sta,
Ca să aibă mântuire, omenirea Tu ai vrea.

De-ar fi trebuit coroana, cea de spini... ca fruntea Ta,
S-o străpungă înc-o dată, neclintit Tu ai purta,
Ca să nu ajungă nimeni, unde veșnic e doar chin,
Unde-i strigăt de durere, dar și-un nesfârșit suspin.

Fără încălțări tăioase, ai urca pe drumul greu,
Să-ntorci sufletele care, îl urmează pe cel rău,
Te-ai jertfi încă odată, slava-n urmă ai lăsa,
Ca să duci o grea povară, care nu este a Ta.

Căci iubirea Ta... e mare, este fără de sfârșit,
Ești în toate Tu Isuse, pentru noi un infinit,
Cu tărie lupți și astăzi, pân-la capăt vei lupta,
Îndurarea Ta e mare, toată este doar a Ta.
Amin