Ți-am cunoscut fiorul de iubire
autor. Diana G. U

Ți-am cunoscut fiorul de iubire,
Furtuna când striga în jurul meu,
Atunci un adăpost ce-i doar în Tine,
Eu am aflat iubite Dumnezeu.

Ți-am cunoscut și glasul care mie,
Mereu doar mângâiere mi-a adus,
Când toți ma părăseau cum și pe Tine,
Te-au părăsit pe Golgota Isus.

Te-am cunoscut când marea tulburată,
Cu teamă-n fața mea se arăta,
M-ai luat de mână Tu... iubite Tată,
Să duci la un liman ființa mea.

Te-am cunoscut în arșița pustie,
Atunci când la izvoare mă duceai,
Să văd ce minunată ți-e iubirea,
Când inima de ea Tu îmi umpleai.

Te-am cunoscut în mijloc de-ntristare,
A Tale bucurii mă-nviorau,
Și-atunci când oboseam în alergare,
A Tale mângâieri mă întareau.

Te-am cunoscut în plâns și-amăraciune,
Când Tu cu alinare-nconjurai,
Ființa mea când lupta era mare,
Să cad în ea o clipă nu lăsai.

Te-am cunoscut când ploaia era rece,
Când stelele-nsoteau și gândul meu,
Să nu mă pierd în noaptea care trece,
Căci eu aștept venirea Ta mereu.

Te-am cunoscut când șoaptele străine,
Să cad în deznădejde și-au dorit,
Atunci Tu m-ai strigat din slăvi divine,
Spre Tine să privesc necontenit.

Te-am cunoscut și-aș vrea ca niciodată,
De Tine eu departe să nu fiu,
Căci Doamne lângă Tine simt iubire,
Oriunde-aș fi... pe mare sau pustiu.

Te-am cunoscut pe drumul vieții mele,
Căci Tu în fața mea Doamne-ai ieșit,
M-ai pus pe urma Ta... a suferinței,
De-atunci eu sunt un suflet fericit.
Amin