Despre Dumnezeu
autor. Diana G. U (cugetare)

Dumnezeu stă înaintea începuturilor tuturor lucrurilor. El este înțelepciunea de dinaintea începutului căci înțelepciunea este prima Sa lucrare.
A-l înțelege pe Dumnezeu trebuie să îl asculți, ca să îl poți auzi trebuie să taci. Deci Dumnezeu e în liniște. Nu în liniștea gurii ci în liniștea sufletului. O frământare e mai gălăgioasă decât un strigăt.
Mulți dintre oameni l-au cunoscut pipăibil. Alții crezând, unii în durere, alții în deznădejde, El este peste tot și în toate.
Dumnezeu este atras de o dorință nu curiozitate. Curiozitatea nu este într-o inimă sinceră, e o sămânță pe marginea drumului, însă dorința de a-l cunoaște pe Dumnezeu este un lăstar al neprihănirii, ceea ce Dumnezeu iubește foarte mult.
Multe suflete pornesc pe drumul mântuirii cu avânt, cu bucurie, însă se sting iute căci au ales să îl cunoască pe Dumnezeu prin oameni.
Cea mai mare traumă spirituală care poate fi trăită de om este dezamăgirea.
Însă Dumnezeu nu dezamăgește niciodată. El este iubire, pace, mângâiere, și toate sunt un infinit.
În încercare, în cuptor, în frământare strigăm la Dumnezeu și adeseori spunem ca nu ne aude, dar noi nu îi dăm vreme să ne răspundă, strigăm, strigăm și iar strigăm.
Dumnezeu este acolo unde e liniște.
Dar și atunci pot interveni șoaptele.
Cum deosebim?
Într-o împrejurare un slujitor ia spus unui suflet obosit în luptă, , Ți-ai luat bilet spre iad, în ce rând ți-ai ales să stai?". Credeti că l-a întărit? , nicidecum, dimpotrivă... la împins spre renunțare... chiar sinucidere căci nu mai putea să iasă din ideea că merge spre iad, însă Dumnezeu a luptat, slavă Domnului. Cu toată slujirea acestui slujitor, cu siguranță diavolul a vorbit. Dumnezeu nu conduce oamenii spre iad... El a deschis drum doar spre cer. Deosebim prin simțurile noaste lăuntrice.
Dumnezeu dacă nu vindecă pe loc, atunci ridică. Și când mustră... îndreaptă. Dar niciodată nu dărâmă.
Să stăm dar în picioare de veghe fără a privi în jur.
De vom privi doar înainte, vom vedea doar izbăvirea.
Amin