Ipocrit înseamnă mascat sau actor,
Microfonul răsună pe-o scenă:
Nu uita, creștin orator,
De martirii uciși în arenă!

Devorați de fiare sau crucificați,
Oferiți ca spectacol mulțimilor,
Au cântat, s-au rugat, torturați,
Și-au urcat la Domnul martirilor.

Disprețuiți de-un popor de blazați,
Și azi sunt uciși creștini în direct,
De norul de martori fiind aclamați,
Încununați de Cel Omniprezent.

Iar alții dărnicia-și trâmbițează,
Pocăiții cer lucruri de jos,
Câți la daruri din Spirit visează,
Să se-asemene-n Duh lui Cristos?

Ce-alegem? Jucăm rol de creștini
Sau vom fi ucenici autentici?
Ne luptăm să fim crini între spini;
Dar, ca oi între lupi, am fi vrednici?

Oscarul scenei e pentru consacrați;
Dar ce obțin farisei ipocriți?
Mai bine fiți eroi adevărați,
Căci Isus înalță pe cei smeriți!

Tatăl Ceresc este Regizor-Autor,
În cosmosul de El întocmit,
Unde se joacă drama vieții tuturor
Până se va scrie: „sfârșit”.