Numai când iei acoperișul
Autor: Augustin Tecar
Album: De la căsnicie la copii
Categorie: Diverse
Doar când iei acoperișul
Știi ce este-n casa mare.
Atunci se face lumină.
Și-nțelegerea-i deplină
Știi ce suferă oricare
Credincios din adunare.
Cine caută cal să n-aibă
Chiar niciun cusur deloc
Va umbla pe jos, că așa
Nu găsește nimenea,
Nu-i nici om, nici dobitoc,
Poți căuta în orice loc.
Nici când cauți o soție
Sau un soț, să nu cauți rău,
Cum își are el cusurul
Și la tine e vreunul,
Sigur îl ai și tu pe-al tău
Și va avea orice flăcău.
Pentru frumusețea feței,
Nu-ți alege-o fire rea.
Frumusețea feței trece,
Dragostea devine rece
Și firea rea va rămânea
Câte zile veți avea.
Trandafirul iute trece,
Spinii lui rămân mereu.
Fericirea-nșelătoare
Veștejește ca o floare,
O plătești nespus de greu.
Deci veghează, dragul meu!
Calul bun întotdeauna
Se spetește mai curând.
Soțul bun e scump, grijește-l,
La nevoie, sfătuiește-l,
Ca să nu rămâi plângând,
Ci să vă bucurați cântând.
Amin. (Marți, 22 decembrie 2020)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/258428/numai-cand-iei-acoperisul