Falsitatea
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Trăim într-o lume a falsului, totul se copie
Unii fac originalul și alții-l falsifică în serie
Greu se deosebește azi falsul de originalitate
Și ochiul format cu originalul se mai păcălește.

Falsitatea merge de mână cu minciuna la treabă
De la răufăcători cei mici la politicieni pe scenă
Mas-Media cu anunțuri prelucrate cu finețe
Minciunii nonșalante ce miros de falsitate.

Azi e falsitate în promisiuni politice și afaceri
A devenit un obicei practicat cu anume intenții
Un promit și alta fac, înseamnă curată falsitate
Înșelătoria și nesinceritatea sunt cu prioritate.

Adevărul se falsifică azi mai mult ca orice
Falsitatea-i chipul ce o mie de fețe ascunde
E acel război necurmat dintre cuvânt și rațiune
Pe față numai mire și în spate numai dușmănie.

Așa-s în biserica mulți, înăuntru pozează pe sfinți
Iar în afară trăiesc ca lumea, oameni ai falsități
Vedem în circumstanțele vieții, se întâmplă de toate
Că-s multe lucruri frumoase pline de falsitate.

Deosebirea în orice lucru, ființă are părți fascinante
Dar poate fi în spatele deosebitului o anormalitate
Bunătatea și blândețea exagerate sunt false
Sunt semne de viclenie pentru a se obține foloase.

Declarații de dragoste exagerate-s falsuri pure
E ca și când îți dă coaja dar miezul pentru sine
Cei ce te mustră pe față sunt reali cu tine
De cei ce-ți aprobă toate sunt falși în laude.

Omul, coroana creațiuni e cea mai falsă ființă
Discernământul dat și conștiința-i e denaturată
Odată cu căderea-n păcat a fost cuprins rău
Neadevărul și falsitatea au umplut sufletul său.

Mulți oameni ce-s falși n-au curaj de analiză
Să-și privească interiorul, de starea le e frică
A dispărut naturalul parcă-i totul mascat
Nu mai suntem sinceri unii cu alții în vorbit.

Toți facem bine, suntem perfecți, ne merge bine
Să nu ne cunoască nimeni starea, e rușine
Să nu se bucure presupuși dușmanii ce-am avea.
Mai bine declarații false și nu ne știe nimenea.

Să întâlnești omul, să spui: mă bucur să te văd frate
Și înainte să-L fi vorbit de rău, ce mare falsitate!
La despărțire: mă bucur mult frate că ne-am văzut
Cu ironie ascunsă, mai bine nu te-aș fi întâlnit.

Expresii aruncate la întâmplare fără pic de jenă
Cu falsitate greu mirositoare a fariseism pe față
Oameni ipocriți ce nu conștientizează ce spun
Asemenea om fără adevăr, Biblia-L numește nebun.

Sub influența falsității omul promite multe
Dar nu împlinește nimic și-s promisiuni deșarte
E ușor la vorbă și se exprimă convingător
E crezut de oamenii naivi dar spre paguba lor.

Falsitatea e greu de depistat la oameni, la unii
Sunt versați în falsitate și foarte înțelepți nebuni
Când sunt descoperiți toată omenia au pierdut
Încrederea n-o mai au și desconsiderați sunt.

Un creștin să fie fals e mare păcat, nesinceritate
Dacă nu-i sinceritate și dreptate, ce să mai fie alte?
Cerințele de bază nu sunt trăite iubit creștin
De daruri și stări duhovnicești să nu vorbim.

Falsitatea este greu de Biblie condamnată
Cei falși sun oamenii cu multe fețe deodată. .
Una gândesc și alta spun, sau spun și alta fac
Ce au spus ieri, azi n-are valabilitate nimic.

Cum oameni falși lucrează, Domnului, nu place
Cei ce-s sinceri și deschiși sunt cu demnitate
Sinceri și adevărați slujitori fraților de vom fi
Așa și următori despre noi de bine vor vorbi.

Și la vremea socotelilor când va fi la răpire
Vom fi slugi credincioase numiți, cu răsplătire
Veniți la împărăția pregătită pentru cei ca voi
Cei ce-au fost creștinii falși vor rămâne înapoi.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/258456/falsitatea