Te bucurã cât este zi,
Cât poţi vedea, cât poţi iubi,
Cât ştii ce vrei, cât ştii ce faci,
Cât poţi vorbi, cât ştii sã taci!

Ce ştie peştele hoinar
De hrana ce-o primeşte-n dar?
Se poate apãra de frig,
De prãdãtori sau de cârlig?

Nu suntem umbre şi nici peşti!
Eşti om deplin şi ştii cã eşti!
Ai raţiune, sentiment;
Poţi fi sau nu, perseverent.

Cât soarele e încã sus,
Cât este zi şi umbre nu-s,
Gândeşte-te cã în curând
Cãuta-vei soarele, plângând!

Cãci viaţa care ţi s-a dat
E-un timp atât de limitat:
Ochii-ţi deschizi, priveşti puţin
Şi umbrele-nserãrii vin! ...