Cinstea
Autor: Augustin Tecar
Album: De la datorie la cinste
Categorie: Diverse
Cinste, cinste, floare rară
Printre oameni pe pământ,
Numai cei smeriți te-aflară
Călăuziți de Duhul Sfânt.

Cinste mare-i pentr-un om
Niciodată să se certe,
Să nu fie-n viață lacom
Și pe cei greșiți să-i ierte.

Prin înțelepciune ai cinste
Și-o viață lungă pe pământ.
Te înalți pe culmi celeste
Mai aproape de ce-i sfânt.

Femeia care știe să respecte
Își câștigă cinste ne-ndoios.
Ea distribuie în jur efecte
Ce conduc către Hristos.

Perii albi sunt o podoabă
Care trebuie cinstită.
Este cea mai bună treabă
Pentru cei tineri menită.

Nu-i cinstit singur să te-nalți.
Altul să te laude, nu gura ta.
Vei fi prețuit de-or zice alții,
Și cei din jur te-or ajuta.

Și eu vreau să fiu, Părinte,
Credincios, cinstit, smerit.
Să-Ți slujesc cu dor fierbinte,
S-ajung, Doamne, mântuit.
Amin.
(2019)

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/258595/cinstea