1. Pe Muntele Măslinilor, sus
Plângea un om, era Isus.
Plângea cu lacrimi ca de jar
În noaptea grea ca de coșmar.

2. Plângea Isus în hohot mare
Plecat cu fruntea la pământ,
Și răsuna în depărtare
Din glasul Său ruga plângând.

3. Plângea Isus plecat în rugă
În Ghetismani, grădina neuitată...
Urma să treacă Calea Crucii,
Și un calvar ca niciodată.

4. Săgeți cu lacrimi ca de sânge,
Tâșneau din ochi ca un ocean,
Și trupul Lui sleit de forță
Se prăbușea pe un buștean.

5. Și un ecou de suferință
Străpuns-a cerul înnoptat.
S-a zguduit atunci pământul,
Căci Se ruga un Împărat.

6. În noaptea rece de osândă,
Cu glasul către cer striga:
"O, Dumnezeul Meu din ceruri,
Ascultă rugăciunea Mea!

7. Îndepărtează suferința
Și-acest pahar ce-l am de dus,
E prea sfâșietoare clipa
Și jugul greu pe umeri pus!

8. Dar totuși voia Ta, o, Tată!
Să Se-mplinească-n dreptul Meu,
Nu voia Mea, ci-a Ta să fie,
Căci Tată, Tu ești Dumnezeu".

9. Și ucenicii toți dormeau
Când glasul tare-Și înălța
Rămas-a singur, singurel
Fără vreun frate lângă El.

10. -"Ce faci tu, Petre, de ce dormi?
Voi ucenici de ce dormiți?
V-am spus în rugă să vegheați
Să n-ațipiți măcar un ceas.

11. Dormiți de-acum e prea târziu
Să vreți să vă rugați cu Min',
S-a întâmplat tot ce-a fost scris,
Prigonitorii au sosit.

12. Acum e clipa ca să plec,
Să se-mplinească ce-a fost spus,
Paharul trebuie să-L beau
Și să-Mi duc crucea până sus".

13 Și-atunci, prigonitorii-n grabă,
S-au năpustit asupra Lui,
Batjocorindu-L fără teamă
Și moartea scris-a-n dreptul Lui.

14 Și condamnat la grea osândă,
Din trupu-I sângele curgea,
Piroane lungi Îl sprijiniră
Pe cruce sus la Golgota.

15. Dureri și chinuri ca de moarte
Se zbat în trupul Lui sleit,
Sudori și lacrime amare,
Se prelingeau până-n pământ.

16. Și-acolo sus pe lemnul Crucii,
Tâlharul milă a găsit,
Căci Fiul Omului atuncea,
Cu El în Rai l-a găzduit.

17. Și se scurgea de suferință
Un Fiu ce n-ar fi meritat,
Iar glasul Său a răsunat în ceruri
Când ruga tare-a înălțat.

18. Și-n ultimele Lui secunde
Pe lemnul Crucii El rosti:
"O, Dumnezeul Meu din ceruri,
Primește Duhul Meu la Tin'."

19 Și-atunci s-a tulburat pământul
Și noaptea-n lume s-a lăsat,
Perdeaua-n templu jos căzu
Și cerul plângea cu amar...

20. S-a stins din viață Învățătorul,
Plângeau cu toți ai Lui cei dragi,
Și mama, frații, toți crezură
Că nu-L vor mai vedea vreodat'.

21. Însă El biruit-a moartea,
Și din mormânt S-a ridicat,
Și omenirea ce-l văzură,
Din nou cu toți s-au bucurat.

22. Isus e viu! Strigau bărbații...
A înviat cum El ne-a spus,
Să-L preamărim și să-I dăm slavă,
A înviat din morți Isus.

23 Și către cer apoi plecase,
Și într-o zi va reveni,
Căci ne-a promis că ne va duce acasă
Când ceasul sfânt se va-mplini.

Amin!