1. Nu este drept ca Tine, Doamne,
nici bun, nici milostiv, nici sfânt,
nici plin de dragoste ca Tine,
cu orice om de pe pământ.

R: Te rugăm, dă, Doamne-n ceruri
fericirea de apoi,
lângă Tine-acestui suflet
ce se mută de Ia noi.

2. Tu, ce cu mâna-Ți, din țărână,
cu bunătate ne-ai zidit,
milostivește-Te spre-oricine
Te cheamă la al lui sfârșit.

3. Tu, Cel ce ne cunoști pe-oricare
și știi din ce suntem făcuți,
primește-l, Doamne, cu-ndurare
și-așează-l între-ai Tăi plăcuți.

4. Și dac-a săvârșit greșale,
adu-Ți aminte, Tu, Cel Sfânt,
că nimeni, Doamne-afar-de Tine
nu-i negreșit pe-acest pământ.

5. Ci ca un bun și plin de milă
și Viu și Veșnic Dumnezeu,
milostivește-te și așează-l
Ia Dreapta Ta, pe robul Tău.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 345.
Autor text: Traian Dorz.