CREDINȚA


Vântul cald, adie peste răni arse,
Inima strigă durerea de dimineață,
Vântul rece, zgârie zilele noroase.
Poverile grele m-aruncă în ceață.

Din dragostea Ta, în suferință toarnă
În adâncul ființei mele... știință.
Ai milă de-a vieții mele toamnă,
Mărește Doamne, a mea credință.

Ancorează-mă bine în dragoste!
Inima mea mereu să poată a spune,
C-a scăpat de a răului pacoste
Prin iubirea Ta... ce nu apune.

Înțelepciunea iubiri arde mândria,
Inima smerită a învățat să ierte.
În viața mea Tu așterni armonia...
Și zilele nu-mi mai sunt incerte.

Învață-mă Isus să trăiesc în smerenie,
Iubirea Ta să știu prețui plină de pace.
Prin credință viața să fie, ca o simfonie.
Să trăiesc fericită, așa cum Ție Îți place.