Am fost căzut între tâlhari
N-aveam nici haine şi nici bani,
Pe drumul către Ierihon...
Iar lângă mine, nici un om,
Nu s-a oprit. . nu i-a fost milă...
Toţi mă priveau de sus, cu silă!

Între tâlhari am fost căzut,
Eu, fiu pierdut. . eu, fiu pierdut!

S-au coborât pe-acelaşi drum,
Un preot şi-un levit. . dar cum?
Pe-alături de durerea mea
Treceau fără să-mi dea ceva,
Vre-o vorbă bună, mângâiere.
Cât mă durea a lor tăcere...

Plângeam în praf trist, abătut,
Eu, fiu durut. . eu fiu durut. .

Tăcut, priveam în urma lor
Ziceam în gând: "O, domnilor
Eu sunt bătut. În stare grea...
Voi nu vă coborâţi la ea!
Vă lăudaţi c-aveţi credinţă
Dar n-aveţi fapte-n pocăinţă... "

Şi-am stat atâta timp căzut.
Ca fiu pierdut. . ca fiu pierdut...

Priveam neputincios spre zări,
Parc-auzeam alte chemări...
Şi-un glas duios ce mi-a şoptit:
"Din cer, la tine am venit. .
Să te ridic. . să-ţi dau salvare
Prin Har ceresc, şi vindecare"

Mi-am ridicat privirea-n sus,
Şi L-am văzut doar pe Isus

El, rănile mi le-a legat
Şi untdelemn sfânt le-a turnat
M-a dus pe-asinul lui, la han
Şi-a dat chiar ultimul sau ban,
De bucurie, Sfânt Părinte
Am plâns. . cum nu pot în cuvinte,.
Să-ţi spun. . şi lacrimi câte-au curs
Pe faţa mea. . de-atunci, Isus!

Am fost un fiu pierdut. . căzut,
Dar Mâna Celui Nevăzut,
M-a luat de jos. . m-a vindecat,
Şi tot păcatul mi-a iertat!
Acum trăiesc şi-s fericit
De când Isus m-a mântuit,

De când, Iubirea am văzut,
Eu fiu pierdut, eu fiu pierdut...

Daniela Baniţă