Singurătatea
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Singurătatea, prima lucrare catalogată,
De Dumnezeu ca fiind rea și neacceptată
Singurătatea e un lucru nedorit de nimenea
Să fie singur pe lume, o ființă fără perechea.
După ce a zis Dumnezeu: foarte bine!
A zis: omul nu-i bine să fie singur pe lume
Cea mai grea boală de care omul azi suferă
Nu este cancerul ci Singurătatea din viață.
Singurătatea generează panică, depresie
Degeaba-i pământul suprapopulat de lume
Sunt atât de mulți oameni singuri în sine
Ce n-au pereche sau cu cine să discute.
Dumnezeu a inițiat proiectul familiei la început
Pe oamenii Creați, bărbatul și femeia A unit
Să faceți copii, pământul întreg să-l populați
Pământul, apele, animale și plantele să folosiți.
Unii aleg Singurătatea ca mod de viață
Crezând că Dumnezeu cere viața monahală
Să trăiască departe de oamenii protejați
De ispite fel de fel, dar de ispite nu-s feriți.
De diavol n-ai unde te-ascunde sau proteja
Prin credința-n Domnul, numai vei scăpa
Blândețea de toți oamenii să vă fie cunoscută
Nu de copaci păduri ci de lume recunoscută.
Trăind viața cu Dumnezeu nu vei fi singur
El întotdeauna va fi cu tine, prin împrejur
Te va așeza în biserică în familia Domnului
În părtășie divină fiind tot timpul la picioarele Lui.
Singurătatea-i azi e boală mortală pentru mulți
Trăind în virtual nu încerca S-o înfrunți
Prieteni cu miile de te lauzi că ai avea
În Singurătatea ta niciunul nu te va ajuta.
Tu nu poți fi tu, dacă n-ai pe nimeni în jur
Cu cine să împărtășești bucuria și răul
Cineva să construiască sau să construiești
Caracterul și personalitatea ce o dorești.
Niciodată singur nu-ți poți fi îndeajuns
Cu toți avem nevoie cândva de un presupus
Noi oameni suntem ființe sociabile Creați
Ne cere natura noastră să fim sociali și uniți.
Percepția singurătăți nouă ne aparține
Noi simțim dacă Singurătatea nu face bine
Căci nemărginirea mută a singurătăți,
Ne tulbură și apasă din greu mersul vieții.
De multe ori noi singuri ne creăm singurătate
Înlăturându-i pe alții de lângă noi cu răutate
Sau părăsind pe cei din jur, trăind izolați
Închizându-ne în carapacea noastră dezolați.
Dumnezeu nu ne vrea singuri, creștini insule
Ne vrea în comuniune cu frați în adunare
Părtășie de unul singur nu putem avea
Decât cu Domnul în rugăciune și cu adunarea.
Cum a văzut Dumnezeu Singurătatea la început,
S-o vedem și noi că nu este bine singur, izolat
Dragoste frățească în singurătate nu poate fi
Numai adunați împreună porunca putem împlini.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/258926/singuratatea