Nici iarba pe câmp, nu-şi pierde culoarea
Când Cel ceea creat-o lucrează!
Nici frunza din pom, nici floarea petala,
Dumnezeu în lucrare veghează.

Nici pasărea-n pom nu moare de foame,
La porunca lui toate trăiesc
Căci Acel ce pământului, datu-ea forme,
La glasul Lui,toate pornesc.

Şi apele-ascunde în ele viaţă
Căci Cel ce-a creat universul
Poruncă a dat şi lua-Ta fiinţă
La toate El datu-lea mersul.

Nimic nu se-ntâmplă ca El să nu ştie
Şi astrele toate-L ascultă.
Doar tu, om creat, pen-tro veşnicie
Privirea Ta nu este scurtă?

Tu vezi veşnicia prin ochii credinţei
Îl vezi pe Isus aşteptând?
Te chiamă mereu, renunţă la glie
Renunţă la tot ce-i pământ.

Căci Tatăl doreşte să vezi nemurirea
Mai sus decât cei pe pământ.
Te-aşteaptă mereu să-ţi dea mântuirea
Şi locul pregătit de Cel Sfânt.