Recunoaște-ntotdeauna
Când pe drept vei fi mustrat!
E-un câștig să îți dai seama
Că asupra ta e vina,
Că ai săvârșit păcat,
Doar atunci vei fi iertat.

Când inima-ți rămâne
Întruna nemișcată,
Vei trece-n veșnicie
Fără nici o bucurie
Și cu sufletul uscat
De păcatul neiertat.

Fântână veșnic goală
Ești veșnic însetat
Că n-ai păstrat nimica
Din ce-ai avut cândva,
Din tot ce ți s-a dat
Prin harul binecuvântat.

Faci pregătire mare
Că ai o cale-acum.
Dar te gândești tu oare
Și la ultima cărare,
La cel din urmă drum
Ce nu-l poți evita, nicidecum?

Tu ai atâta îngrijire
De-un drum din care vii.
Ce grijă oare ți se cere
Pentru ultima plecare,
Când pleci spre veșnicii
Și înapoi sigur nu mai vii?

Ferice de-om pleca în pace,
Fără mustrări de conștiință
Cu-n gând curat în tot ce-om face,
Cel rău nu va putea s-atace
Și-om trece vadul prin credință
Spre veșnicii, în biruință.
Amin.
(Marți, 26 mai 2020)