Câte duzini de toamne discipoli buni mi-au fost!
Așa că toamna vieții o știu chiar pe de rost,
Știu că rodul toamnei mireasmă-i și savoare,
Curge din teasc nectar, de tescuirea doare.

Pe ramuri de gutui când s-au aprins candele
În duh mi-au șoptit toamne: „ învață de la ele,
Să știi că au rezerve până-n primăvară,
Așa să ai și tu când Isus vine iară!”

Îmi înfloresc cireșii dar eu prea bine știu
Aceste flori sunt jertfe căci este prea târziu,
Nu le voi mai purta cercei după ureche,
Dar voi purta sub Cruce Rubinele pereche.

Trec un prag de brumă, e drumul toamnei lung,
E încă vreme bună, mai pot ieși la plug,
Voi semăna sub brazde sămânța de pâine,
Să o arunc pe ape o voi frânge mâine.

În clip-uri multe toamne m-au circumscris mereu
În rânduiala bună, voia Lui Dumnezeu,
El le-a dat poruncă o perlă să mă facă,
Toamna vieții mele să nu fie săracă.

Știu că această toamnă nu se întoarce iar,
Nu-i g-eu să o întoarcă pe file-n calendar,
Este și ea toamnă dar este numai una,
Roadele Iubirii-i vor împleti cununa!