De ai lumea la picioare, dar ești fără Dumnezeu,
Ce folos... căci ești în viață, robul celui ce e rău.

De ai multele foloase, trecătoare care sunt,
Ce folos... căci nu e cerul trecător... ci-acest pământ.

De ai doar sclipirea-n fața, lumea ce o poate-avea,
Ce folos? ... căci lumea n-are, mântuire ție-a-ți da.

Este-un drum spre nimicire, spre pierzare tu vei fi,
Dacă strângi comori deșarte, moarte ce-ți pot dărui.

De ți-e viața pământească, plina doar de bucurii,
Ce folos? , căci fericirea, fără margini... e-n vecii.

Cea trăită azi de tine, are-un capăt... un sfârșit,
Numai cerurile-nalte, sunt în toate-un infinit.

Fără de valoare este, bogăția pe pământ,
Înghițită-n orice clipă, poate fi de-un val sau gând.

Căci puterea este Domnul, ce nu se va termina,
El e Viața, e Lumină, adevăr în calea ta.
Amin