Pe-acest drum al vieții tale,
Ce-i cu bune sau cu rele,
Ce-i cu lacrimi sau cu zâmbet,
Cu ușoare sau cu grele,
Cu-ntristare... bucurie,
Trebuie să mergi mereu,
Căci e drumul ce pe-o cruce-a,
Fost deschis de Dumnezeu.

Întâlnești pe el lumină,
Seri și nopți poți întâlni,
Întâlnești amărăciune,
Mâini ce pot greu a lovi,
Și privirile trufașe,
Judecată poți vedea,
După-nfățișări... dar este,
Drum spre-Mpărăția Sa.

Vei vedea oameni și oameni,
Unii buni, alții mai răi,
Mari și mici, bogați... săracii,
Alții cu mulți dumnezei,
Unii vor vesti cuvântul,
Alții-nțelepciunea lor,
Pe o scară ce nu urcă,
Căci ei sunt cei ce cobor.

Să n-ai teamă nici-o clipă,
Orice tu vei întâlni,
Drumul către veșnicie,
Doar ușor... nu poate fi,
Uneori pe el se urcă,
Însă poți și să cobori,
Căci cel drept... fără de dealuri,
Este-un drum fără valori.

Chiar de-i grea... e trecătoare,
Viața ce-i cu un sfârșit,
Te învață... pentru cerul,
Care este-un infinit,
Ea te curăță de toate,
Ce te poate-mpiedica,
Ca să mostenești ce Domnul,
Să îți dăruiasc-ar vrea.

Curăță de tot ce nu e,
După chip Dumnezeiesc,
Căci e-un drum către sfințire,
Spre un loc împărătesc,
Este viața calea către,
Un Ierusalim ceresc,
Nu te-opri în ea o clipă,
Căci cei sfinți nu obosesc.
Amin