Când sunt căzut și sufletul mi-e-n vale,
Când inima-ntristată-mi este ea,
Înalț spre cer un cânt de înălțare,
El poate... doar El poate-a mă salva.

Când sunt zdrobit de gând și-ngrijorare,
Când cei din jur cu toți mă părăsesc,
Ridic privirea către îndurare,
Eu ochii de la ea nu-i dezlipesc.

Când sunt împins de umbrele străine,
În valea cea de jale și suspin,
Aștept o mângâiere de la Domnul,
Doar El îmi poate-aduce un alin.

Doar El îmi poate da ce eu în lume,
Vre-o dată n-am să pot ca să găsesc,
El poate să îmi dea a Sa iubire,
Să pot ca El și eu... doar să iubesc

La El pot întâlni odihna care,
Aștept ca s-o găsesc în drumul meu,
Căci El este odihnă și salvare,
El poate... doar El poate... Dumnezeu.
Amin