Fiule să ei aminte la învățătura Mea,
Ca să fii cu chibzuință, pe o cale ce e grea.

Nu te-abate de la gura, ce vestește-al Meu cuvânt,
Depărtează-te de drumul, celor la sfârșit ce plâng.

Ține sfaturile Mele, tu nu le disprețui,
Umblă fără de prihană, ca să nu poți rătăci.

Nu umbla pe căi ce-s strâmbe, fii mereu tu un izvor,
Pentru cei în neputință, fiule... un ajutor.

Fii un far aprins pe mare, noaptea când se va lăsa,
Să n-ai teamă nici de valuri, ele nu te pot lua.

În vorbire să ai sare, să zidești ce e căzut,
Să iubești cum eu pe tine, te-am iubit de la-nceput.

Nu umbla-n vinovăție, eu de toate te-am iertat,
Însă tu păstrează-ți pasul, și-al tău cuget doar curat.

Cere cea dintâi lucrare, înțept ca să devii,
Plin de milă... de iubire, fiule mereu să fii.

Să ai teamă tu de Mine, și ascultă sfatul Meu,
Să n-ai inima trufașă, este-o road-a celui rău.

Buzele neprihănite să le ai... nu-n foc aprins,
Care lăsa răni... durere, și un suflet ce-i învins.

Inima deschide-ndată, la învățătura Mea,
Zi și noapte Eu copile, voi veghea asupra Ta.

Nu te sprijini de oameni, Eu tăria Ta pot fi,
Treaz rămâi căci nu știi ziua, când pe nor voi reveni.
Amin